Akademos - Revista de știinta, inovare, cultura si arta

Porumbul în Republica Moldova este cea mai răspândită cultură agricolă. El se cultivă pe circa 20-25 la sută din suprafaţa arabilă, fiind în toate timpurile în atenţia autorităţilor. La începutul anilor ’80 ai secolului XX, în republică se desfăşoară o amplă activitate de cooperare agroindustrială intergospodărească, de specializare şi concentrare a producţiei agricole.

Introducere
Conform Anuarului Statistic al Moldovei, la data de 1 ianuarie 2012 suprafaţa totală a terenurilor constituia 3,38 mil. ha, inclusiv: terenuri agricole – 2,5 mil. ha (73,8%), fondul silvic – 463,1 mii ha (13,7%). Din suprafaţa totală de 2,5 mil. ha de
terenuri agricole, terenurile arabile constituie 1,81 mil. ha (72,6%), livezile – 133,3 mii (5,3%), viile – 149,6 mii ha (6,0%), păşunile – 350,4 mii ha (14,0 %).

Datorită importanţei deosebite a merelor în alimentaţia omului şi a particularităţilor agrobiologice ale pomilor, mărul ocupă locul doi în lume după producţia de fructe, iar în zonele temperate de pe glob supremaţia lui absolută este incontestabilă,
acesta producând mai mult decât toate celelalte specii pomicole luate împreună.

Conferinţa ştiinţifi că „Solul ca Patrimoniu Mondial”, desfăşurată la Bălţi în perioada 22-23 mai 2012, întrunind savanţi din 13 ţări, a fost unică în sensul discuţiilor privind aspectele ştiinţifi ce ale dezvoltării durabile a agriculturii pe baza cunoştinţelor
obţinute în urma experienţelor de durată realizate în Republica Moldova şi în alte ţări ale lumii.

Potenţialul ştiinţifi c al Republicii Moldova este unul înalt, recunoscut şi consistent, însă valorificarea lui solicită o colaborare tot mai strânsă cu cercetătorii din ţările Uniunii Europene. Graţie reformelor reuşite, realizate în ţară în ultimii 7-8 ani, precum şi investiţiilor realizate, centrele de cercetare/ dezvoltare au fost dotate cu utilaj modern, a fost actualizată baza metodologică a studiilor practic în toate domeniile prioritare.

Legumicultura în Republica Moldova a fost şi continuă să rămână una din principalele ramuri ale agriculturii menită să asigure populaţia cu legume în stare proaspătă şi industria de conserve cu materie primă. Importanţa social-economică a acestei ramuri rezultă din ponderea legumelor în alimentaţia populaţiei, utilizarea intensivă a terenurilor şi a forţei de muncă, obţinerea de producţii sporite, precum şi de venituri considerabile.

Lucrarea solului a fost mereu un motiv de dispută pe parcursul întregii istorii a omenirii. Ţinutul nostru n-a fost o excepţie. Controverse aprinse s-au declanşat în Basarabia, de exemplu, la sfârşitul sec. XIX – începutul sec. XX. Se polemiza asupra problemei – arăm sau nu arăm solul?

Solul constituie principala bogăţie naturală a Moldovei. Activitatea complexului agroindustrial, al cărui pondere constituie 30-35 la sută din PIB, este bazată pe exploatarea resurselor funciare. De calitatea solurilor depinde în mare măsură productivitatea plantelor de cultură, dezvoltarea sectorului zootehnic, situaţia ecologică şi bunăstarea populaţiei, mai cu seamă a celei din spaţiul rural.

Teritoriul Republicii Moldova, prin aşezarea sa geografică, se încadrează în zona cu umiditate insuficientă şi instabilă. Instabilitatea condiţiilor agrometeorologice determină în mod esenţial variabilitatea şi nivelul recoltei plantelor de cultură. Producătorii agricoli, precum şi autorităţile publice, au nevoie de o prognoză a productivităţii culturilor de câmp la desprimăvărare spre a întreprinde măsurile respective.

În cercetările de profil agronomic, în special din pomicultură, tradiţional se mai practică experienţele cu 1-3 factori în vederea sporirii recoltei în anumite condiţii. Rezultatele obţinute pentru fiecare factor în parte, fiind aplicate întru-un sistem de cultură, de regulă, nu manifestă efectul însumat, dar adesea este mai mic decât valoarea mijlocie din cele însumate, fiindcă nu se integrează echilibrat cu alţi factori.