Akademos - Revist�? de Ştiinţ�?, Inovare, Cultur�? şi Art�?

Gestiunea activităţilor de inovare, atât la nivel de întreprindere (microeconomic), cât şi la cel naţional şi internaţional (macroeconomic şi mondoeconomic/regional), presupune o cunoaştere temeinică a acestora.

Teoria modernă acordă o atenţie sporită endogenizării impactului tehnologic în vederea explicării fenomenelor creşterii economice. În conformitate cu modelele de creştere endogenă, formulate de P. Romer [11], inovaţiile tehnologice sunt create în sectoarele de Cercetare-Dezvoltare (C&D) utilizând capitalul uman şi stocul existent de cunoştinţe.

Progresul ţărilor dezvoltate a adus la formarea unei noi economii – economia cunoaşterii. Baza economiei noi o constituie capitalul uman.

Actul guvernării în societăţile postsovietice la capitolul calitate trebuie să includă mai multe dimensiuni, prioritare fiind consolidarea guvernabilităţii instituţiilor politice ale statului, asigurarea unei administrări competente în vederea promovării interesului public, responsabilitatea guvernării pentru atingerea unor obiective specifice ţărilor care aspiră să adere la Uniunea Europeană (aprofundarea reformelor democratice, respectarea drepturilor omului, formarea statului de drept, asigurarea securităţii naţionale ş.a.).

În contextul abordării problemei privind relaţiile civil-militare şi controlul civil democrat ca formă deosebită a organizării acestora în stat, menţionăm că scopul dezvoltării unui asemenea format de relaţii dintre stat şi societate reprezintă, întâi de toate, securitatea acestuia. Asigurarea securităţii constă în crearea unui echilibru dintre stat şi societate. Posibilitatea de asigurare a mecanismului respectiv rezidă în garantarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

Mediul ambiant şi dezvoltarea economică sunt indisolubile. Cel dintâi reprezintă locul în care trăim cu toţii, iar cea de-a doua constituie efortul depus pentru a îmbunătăţi viaţa noastră în mijlocul naturii înconjurătoare.

Distinşi eminescologi din mai multe ţări s-au întrunit, în ziua de 3 septembrie 2012, la Academia de Ştiinţe a Moldovei, în cadrul primului Congres Mondial al Eminescologilor.

Mihai Cimpoi are – în imaginaţia mea de valah – figura şi semnele comportamentale ale unui răzeş din epoca lui Ştefan cel Mare. Voinic, ţeapăn, niciodată grăbit, cu vorba domoală, coborât – aş zice – direct din spaţiul sadovenian, pare că s-a hrănit toată viaţa lui cu rădăcini de stejar.

– Excelenţele Voastre, doamnelor şi domnilor!
De la bun început, daţi-mi voie să salut lucrările acestui prim Congres mondial de eminescologie modernă, convocat sub auspiciile Academiei de Ştiinţe din Republica Moldova şi ale Academiei de Ştiinţe Române, cu prilejul aniversării celui mai important eminescolog al zilelor noastre, academicianul Mihai Cimpoi! Totodată îmi exprim gratitudinea pentru onoarea oferită mie de a glosa, în faţa Înaltului For, pe marginea creaţiei distinsului nostru critic, înţelegând prea bine că în locul meu putea fi oricine dintre Domniile voastre.

Reformele realizate în sfera ocrotirii sănătăţii (implementarea standardelor de tratament, trecerea la volumul garantat de asistenţă medicală gratuită, controlul cheltuielilor), au făcut posibil ca unele ţări să stabilizeze pentru câţiva ani cheltuielile pentru sectorul respectiv.