Akademos - Revista de știinta, inovare, cultura si arta

Crama de la Bulboaca s-a înscris în istoria vinificaţiei autohtone ca una dintre cele mai impunătoare întreprinderi vinicole din Basarabia datorită proprietarului său – Constantin Mimi, care s-a evidențiat nu numai ca activist pe tărâm public, fiind preşedinte al Upravei Zemstvei din judeţul Bender, iar ulterior – al Zemstvei Guberniale, dar și ca promotor al unei viticulturi moderne.

Prezentul articol se apleacă asupra moştenirii muzicale a lui Anton Pann, gestul fiind motivat inclusiv de faptul că în 2016 se împlinesc 220 de ani de la naşterea sa (în cazul în care neraportăm la anul 1796).
Personalitate de excepţie multiplu înzestrată (compozitor, psalt, istoriograf, teoretician, traducător, dascăl de psaltichie, folclorist, literat, tipograf, slujitor al culturii ecleziastice şi laice deopotrivă), Anton Pann a lăsat o operă pe măsură, ale cărei componente se intercompletează şi se intercondiţionează.

Cunoaştem câteva categorii de pictori care adoptă diferite opţiuni profesionale în creaţie.
Unii se conformează timpului şi regulilor de a fi „la modă”, realizând lucrări care corespund esteticii postmoderniste.

Plastician care și-a consacrat întreaga viață creației, Eleonora Romanescu este un exemplu elocvent al sacrificiului personal în numele formării și afirmării în cultura națională a unui palmares de opere inedite, apte de a face parte din fondul de aur al capodoperelor de patrimoniu al țării.

Operele plasticianului Ion Bolocan în mare parte reflectă opțiunile stilistice ale unei noi generații de sculptori care au debutat și s-au afirmat în arta plastică din Republica Moldova pe parcursul ultimei decade a secolului al XX-lea – începutul secolului al XXI-lea.

În 2010, la Sankt Petersburg s-a stins din viaţă Ilie Bogdesco, personalitate notorie a graficii de carte de la noi, unicul artist plastic moldovean membru titular al Academiei de Arte din fosta URSS, caligraf genial şi autor al ilustraţiilor realizate pentru circa 100 de cărţi, devenite clasice şi cunoscute în arta europeană.

Recitind romanul lui Liviu Rebreanu Pădurea spânzuraţilor şi revăzând (a câtă oară!) filmul omonim al lui Liviu Ciulei (1965), am constatat o dată în plus uimitoarea actualitate a mesajului amândurora, dar şi forţa de sintetizare artistică de un randament unic. Iată de ce, dacă m-ar întreba cineva ce operă cinematografică caracterizează exhaustiv structura psihică şi spirituală a neamului, aş indica, fără un dram de ezitare, filmul Pădurea spânzuraţilor.

Activând pe parcursul a mai mult de trei decenii ca scenograf, Petru Balan s-a afirmat în cultura contemporană din Republica Moldova drept un plastician de înaltă ţinută profesionistă.

Sacramentala întrebare „a fost ori nu a fost” o cinematografie naţională cu o pronunţată tentă originală, devenind tot mai actuală în ultimele decenii, nu a avut cum să nu devină o piatră de încercare şi pentru autorii acestui studiu, învinuiţi de crearea unei Atlantide cinematografice – rod al visărilor romantice.

În anii 1980, publicasem în săptămânalul Literatura şi Arta primul articol despre creaţia pictorului Vasile Naşcu. Odată cu trecerea timpului am simţit nevoia de a reveni la tema respectivă.