Noimele fiinţei de a fi în timp

Autor: Membru corespondent al AŞM, Ion Hadârcă

Într-un memorabil catren predestinat „Rugăciunii”, unul dintre fondatorii poeziei române moderne, clasicul Grigore Alexandrescu, rosteşte un verdict genial, exprimând o meditaţie profundă, care sugerează spaţiul autentic al Poeziei, defi nit în simbioza dintre simţire şi gândire:

Natura p-a mea frunte a-ntipărit gândirea.
A cugeta mari fapte este povara mea:
Cel ce numai în sine şi-a mărginit gândirea
E nevrednic de ea!