Unirea Basarabiei cu România ca şansă a asimilării modernităţii europene
În şedinţa istorică din 27 martie / 9 aprilie 1918, pornind de la considerentul că Basarabia, în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, fusese „ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechei Moldove”,
precum şi „în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor”, deputaţii Sfatului Ţării au decis, cu majoritate covârşitoare de voturi, unirea Basarabiei cu România, integrând, în atare mod, evenimentul în cauză în amplul proces european de concretizare a principiului naţionalităţilor afirmat de Marea Revoluţie Franceză de la 1789 şi realizat, pe parcurs, la scara întregii Europe Centrale şi de Est.
precum şi „în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor”, deputaţii Sfatului Ţării au decis, cu majoritate covârşitoare de voturi, unirea Basarabiei cu România, integrând, în atare mod, evenimentul în cauză în amplul proces european de concretizare a principiului naţionalităţilor afirmat de Marea Revoluţie Franceză de la 1789 şi realizat, pe parcurs, la scara întregii Europe Centrale şi de Est.