Romanul lui Vladimir Beşleagă (valenţe psihanalitice)
Scriitorul Vladimir Beşleagă este reprezentantul generaţiei şaizeciste, generaţie care a realizat artistic un imperativ al timpului numit sugestiv “întoarcerea la izvoare”. Această sintagmă în accepţia criticii literare presupune revenirea la anumite teme, motive tradiţionale (recte etnice), plăsmuirea personajelor de factură folclorică şi o întoarcere (firească) sau o re-descoperire a modelului romanului românesc interbelic pe linia lui Camil Petrescu (Aureliu Busuioc, Singur în faţa dragostei) şi cea a lui Mihail Sadoveanu (Ion Druţă). Din punct de vedere al evoluţiei epicului, modelul etno-epic „bonus pastor“[1]