Principiile şi modalităţile de unificare şi standardizare a nomenclaturii botanice româneşti
În viaţa de toate zilele, omul încă în faza dezvoltării sale preistorice (până la apariţia primelor documente scrise) folosea frecvent şi intens sursele vegetale naturale – produse ale diferitelor ierburi, arbuşti şi arbori pe care le denumea diferenţiat printr-un cuvânt sau grup de cuvinte cu semnifi caţie nomenclatorică. Deja la etapa colectării primitive a plantelor şi vânatului, diferite triburi şi popoare dispuneau, probabil, de un bagaj destul de bogat de nume de plante spontane cu valori apreciabile alimentare, medicinale etc.